Ferestre - Poeme De Iubire

Poemele Danielei creeaza un univers propriu diafan, luminos, plin de cantece in surdina, armonie, rugaciune, inefabil, pace, toate, impregnate de o iubire tacuta, ca sursa de energie latenta si de justificare a existentei acestui intim refugiu.
Iubirea e Creatorul, iar Creatorul daruieste iubire si o rasfrange in ,,secunde luminoase", ,,simfonii albastre" si in ,,dulci insomnii".
Inclusiv autoarea este parte a acestei creatii in poemul ,,Vas de lut":
,,Ma modelezi tacut / ma imbraci cu lumina / ma incalzesti in cuptorul/inimii Tale"
Cuplul prezent in mai toate poemele este unul abstract, ideatic, contopirea fiind mai mult una confesiva, ca modalitate de redescoperire si regasire a sinelui prin iubire: ,,Rataceau in mine/ despletite /nelinistile Isoldei / inocenta Julietei / inflorea-n privirea mea.../ ca o maree / nelinistea primei iubiri /imi inunda / tarmul inimii / sfidandu-mi / imponderabilitatea, aripile stravezii.../ in mine rataceau / corabii pierdute,/ fantome diafane,/ despletite,/ atrase printr-o tacuta rezonanta... – poemul Rezonanta.

Daniela Topircean s-a nascut intr-o mica localitate din Transilvania, Romania. A inceput sa scrie din adolescenta si a continuat la liceu si la universitate, pentru ca poezia a devenit intre timp o pasiune. Iubeste lumina, soarele, luna si stelele, cu care se conecteaza si pe care le considera fiinte divine. Este inspirata de frumusetea miraculoasa a sufletului omenesc, de muzica, pictura, arta, de magia universului reflectata in cel mai frumos sentiment: iubirea. Adora cristalele si florile, in special trandafirii, pe care-i rasfata cu dragoste in gradina casei sale. Este in acelasi timp o iubitoare a animalelor, pe care le considera un dar din partea Universului. In prezent, locuieste impreuna cu familia sa intr-o regiune minunata inconjurata de dealuri si munti, langa frumosul oras medieval Sibiu.