Insomnia

Moștenitoarea unei averi imense, înzestrata cu inteligența și frumusețe, casatorita, dar libera sa faca ce vrea, la cei 35 de ani, Melissa pare sa aiba totul. Realitatea însa este diferita. Este o femeie plina de contraste, cu un trecut tulburator, dominat de alcool, droguri și sex, un suflet chinuit, bântuit de întuneric și demoni.
Deși a avut parte de o copilarie fara lipsuri, parinții adoptivi iubind-o și oferindu-i totul, Melissa a simțit mereu ca Raul salașluieste în ea, ca forțe malefice o pândesc pentru a pune stapânire pe mintea și trupul ei. Înca de la cinci ani, nopțile i-au fost dușman, iar somnul arma terorii, coșmarurile jucându-se cu mintea ei, iar demonii cu trupul. Nimeni și nimic nu a reușit sa o salveze din brațele Raului malefic, nici parinții, în copilarie și adolescența, nici Miguel, cel care i-a devenit soț mai târziu.
Pentru a înțelege cu adevarat înțelesul acestor coșmaruri și cine este ea cu adevarat, pleaca în cautarea parinților biologici, cei care au abandonat-o la naștere fara urme de regret într-un orfelinat îmbracat în urlete tacute și moarte. Este hotarâta sa fie lipsita de mila fața de cei care i-au dat viața, dar este luata prin surprindere de adevarul din spatele abandonului. Din pacate, ceea ce descopera o arunca și mai mult pe culmile disperarii. Acum știe ca nu doar viața i-a fost îmbracata în întuneric, ci și nașterea. Înca de atunci a fost aruncata, și condamnata sa traiasca, în brațele unor forțe malefice de neînvins.

Am uitat de mine... Ce mult timp a trebuit sa treaca, pâna sa realizez ca cea mai importanta persoana din viața mea, sunt EU!
Am fost ocupata sa fiu mereu prezenta pentru alții, mereu atenta cu necesitațile celorlalți, dispusa sa dea totul și sa nu refuze pe nimeni, cei ce ma știu pot confirma sau infirma cele scrise și cele ce vor urma...
Am fost ocupata sa le fac pe plac tuturor, sa ajut și sa mulțumesc pe toata lumea. Târziu am observat ca au fost prea puțini care au încercat sa ma mulțumeasca și pe mine. Am fost ocupata sa daruiesc, sa împart tot ce am ca sa nu primesc nimic în schimb. Și mai mult de atât, când nu am mai avut de unde sa dau, mi s-a reproșat și am fost data deoparte, aruncata în drum tocmai de cei carora le-am daruit totul... Am fost ocupata sa fac bucurii unor oameni care nu au știut sa aprecieze. Am fost ocupata sa-i înveselesc pe alții, în timp ce sufletul meu plângea. Am fost ocupata sa primesc critici și reproșuri, pentru ce am facut și ce n-am facut, de parca eram obligata sa fac sau sa nu fac ceva, de parca alții aveau dreptul sa îmi impuna cum sa îmi traiesc viața. Am fost ocupata sa fiu judecata de unii care se cred etaloane de etica și moralitate. Am fost ocupata sa îndur jigniri, lovituri pe la spate, tradari, crize și capricii, de la oameni lipsiți de umanitate și caracter. Am fost ocupata sa aștept aprecieri din partea unor oameni incapabili sa recunoasca merite. Am fost ocupata sa sufar pentru cei care nu au meritat și sa plâng din cauza unora care și-au construit fericirea pe lacrimile mele.
Am fost ocupata sa ma straduiesc sa le arat celor incapabili sa ma cunoasca... cum sunt eu, cu adevarat.